Azi îmi voi face primul antrenament în sală după o pauză de 3 luni. Sunt pregătit. Am început ziua la 8.30. Mic dejun cu ouă și ovăz. Două cafele. Și multă motivație.
Tot vorbesc de motivație și poate multă lume nu întelege. Fiecare individ trebuie să își găsească acel motiv pentru care dorește să tragă tare, să își schimbe starea de facto, să își testeze limitele, să evolueze. Pentru fiecare e ceva diferit. Poate fii un film, o carte, o melodie, o trăire, un miros, un prieten, un super-erou, personaj de film, star de cinema, etc..
Pentru mine, acel super-erou e Radu “the Nomad” Brilu, prieten încă din liceu, frate de cruce, un adevărat exemplu de urmat. El a fost cel ce mi-a insuflat dragostea pentru citit și pentru bodybuilding. Mi-a arătat cum să nu le permit proștilor să mă calce în picioare, fie cu pumnul, fie cu mintea. Mailul ce l-am primit astăzi de la el, el fiind plecat de multă vreme în State, m-a motivat să nu mai amân antrenamentul.
Când eram puștan în liceu, (eu, că el e cu 4 ani mai în vârstă) ne întreceam să executăm mișcările corect, să punem cât mai multă greutate pe bară, să mâncăm cât mai mult (atunci nu știam ce e mâncarea de calitate, numai cantitatea conta). Făceam motiv de întrecere din orice. Stii cum era pe atunci.
Nu l-am văzut de mai bine de 4 ani, dar e mereu alături de mine. Și eu alături de el. Ne ajutăm reciproc, tacit, să alegem calea cea dreaptă, să facem sacrificiile necesare pentru a ne îndeplini fiecare visul, să facem din astăzi o zi productivă, ca mâine să ne trezim cu bucuria că am mai făcut un pas în față, un pas care ne va pune înaintea competiției. În fața celor ce așteaptă să treacă ziua de astăzi nefăcând nimic, a celor care trăiesc numai cu speranța că mâine va fi mai bine, nerealizând nimic pentru a produce acea schimbare.
Găsește-ți visul. Găsește-ți motivația. Fii în fața turmei. Condu, nu te lăsa condus.
Non ducor, duco!
”Nu te da bătut, Bogdan!”
”Fii puternic!”
”Reușita e în tine, așteaptă doar să iasă la suprafață.”
”Câte o zi pe rând.”
”Minte disciplinată, reguli discplinate, acțiune disciplinată.”
”Lasă-ți acțiunile să vorbească pentru tine.”
”Ai răbdare!”
Cam astea sunt gândurile mele, de fiecare dată când tentația bate la ușă. De câteva zile nu mai fumez. Mă țin departe de mâncărurile prea procesate, țin totul simplu și la obiect. Multă apă. Fără abateri de la plan.
Zilele sunt tot mai lungi, și mai toată lumea reușește să mă calce pe bătături. Efecte clare ale lipsei de nicotină și ale toxinelor care făceau parte din cadrul uzual al dietei mele. Îi mai dau 3-4 zile acestei stări de nervozitate.
Lipsa unui program stabil îmi dă peste cap orice plan de antrenament pe care l-aș putea face. Va trebui să trec și peste nevoia asta de rutină pe care o am, să mă pot adapta mult mai ușor situațiilor neprevăzute ce vor apărea. Indiferent de situație, va trebuie să fiu în sală, de 3-4 ori pe săptămână, câte 45-60 de minute fiecare. Chiar dacă voi dormi 3 ore. Voi răspunde prezent atunci când destinul va face ”prezența”.
Fără toxine în corp, nivelul de energie crește. Simt o mai mare lejeritate în mișcări și exprimare în interacțiunea cu clienții. Sunt zile în care lucrez de dimineața de la ora 9 și termin pe la ora 1.30 în puterea nopții, iar la sfârșit de realizez că am șezut în total 30 de minute pe scaunul înalt de bar. Mi-e suficient să reușesc să pun ceva mai sănătos de mâncat pe o farfurie mică pentru a-mi readuce nivelul de glucide, și implicit de energie, la cote acceptabile, ca apoi să sar în picioare, iar, și iar, și iar.
Niciodată nu mi-a fost teamă de muncă. Chiar și până la epuizare totală. Dacă și tu, cel ce îmi citești gândurile, ești pe aceași lungime de undă, te salut!
Vine primăvara. Ultimele sesiuni de clubbin și bere – valuri de bere mai bine spus, m-au dus la concluzia că o detoxifiere e indicată. Din puctul meu de vedere, cea mai potrivită detoxifiere e prin mărirea conținului de fibre vegetale, de fructe, legume, rădăcinoase si mai ales apă. Pe de altă parte, scot de tot prăjelile, pâinea, gălbenușul de ou, carnea roșie, sucurile îmbuteliate, alcoolul, cât de puțin fumul de țigară (ținând cont că lucrez într-un restaurant unde e permis fumatul, mai greu, dar să zicem), dar mai ales, dulciurile.
Nu există nici un beneficiu din diete de genul “nu mănânci nimic numai portocale și suc de portocale azi, mâine morcovi, poimâine scoarță de copac” și rahaturi asemănătoare. Părerea mea. Trecerile trebuie făcute treptat, schimbările drastice nu ajută corpul.
Bun! Ca să ridic conținutul de fibre trebuie să trec pe cereale integrale și verdețuri. Acolo am ovăzul, orezul integral, fasolea, lintea pâinea graham (numai dimineața max 3 felii prăjite), salate, legume. Și să nu uit de citrice. Asta rezolvă problema carbohidraților.
La proteine mă gândesc la pește, ideal proaspăt de prin supermarket sau în cel mai rău caz la conservă, în suc propriu, la piept de pui fiert sau la grătar, albușuri de ou, brânză de vaci degresată, poate chiar și un iaurt, ocazional.
Ca lipide sunt bune migdalele, uleiul de masline extravirgin, nuci, semințe dovleac, floarea soarelui, susan, , supliment de omega 6 si omega 9. Ușor și plăcut.
Lista e simplă, nu e nimic complicat. Le combin câte una din fiecare categorie la o masă, în funcție de ce îmi spune pofta, mănânc de fiecare dată cand se face foame, în limita bunului simț
.
Dacă reușesc să elimin stresul asociat cu dietele de resticție calorică, dacă îmi acord o zi pe săptămână în care pot savura altceva în afară de cele listate și nu mă mai abat prea tare de la cele propuse, pot transforma fără probleme noua dietă într-un stil de viață.
Cam asta e. Am uitat ceva? Ceva sugestii de preparate sănătoase și facil de preparat?
În fiecare lună îmi vine să iau totul de la zero. În fiecare săptămână îmi spun ca voi face numai ce îmi face cea mai mare plăcere. În fiecare zi îmi promit că mă voi apuca de exerciții și voi găti numai chestii sănătoase. Dar, tot eu găsesc cele mai elaborate scuze cu care să amân ce am de făcut, tot eu mă mint că încă nu sunt pregătit, că nu e perioada potrivită, că nu sunt bani ca să mă concentrez pe ce am de făcut, că trebuie să trag tare la job și nu e timp de altceva. BULLSHIT!
Stai așa! Tot eu găsesc motive pentru care să nu îmi trăiesc viața așa cum mi-o doresc, să îmi nu duc la capăt visul??????
Ce rahat e ăsta? Eu? Da, Eu! Scris cu E mare!
Dar cum mă iubesc pe mine mai mult decât orice și oricine, nu mă pot blama prea mult și cam gata cu morala.
)
Parcă încep să îmi aduc aminte tot. Și că sunt invincibil. Și că sunt puternic, sunt deștept, sunt frumos, sunt amuzant (must be from the third coffee I just had
). Dar mai ales sunt determinat. Determinat să îmi trăiesc visul. Închid ochii și îmi las mintea să conceapă. Apoi deschid ochii și îmi las mâinile să materializeze, să colorezeze conținut în formele schițate, nu atât de mintea mea, dar mai ales de inima mea.
Sunt cel mai talentat artist iar capodobera sunt eu. Pânza albă sunt eu, acum, la început de drum, și e așezată pe șevalet, care este Universul, nu Pământul, pentru că nu există limite care să mă țină legat de Pământ.. Culorile le am în măini iar acestea sunt sîngele și transpirația. Cu acestea două voi vopsi ceea ce am conturat, deja, cu ochiul minții.
Non Ducor. Duco!
E timpul să trecem la treabă. Unii dintre noi am lenevit mai mult decât trebuie. Știu că nu e ușor, știu că vor fi momente când va fi foarte greu. Dar mai știu un lucru: dacă îmi voi dedica toată puterea, toată atenția și toate resursele, voi avea lumea la picioare. Îmi voi conduce singur soarta, voi realiza ceea ce toți mi-au spus ca nu voi putea. Voi invinge, pentru că asta vreau să fiu: un invingător! Tu ce mai aștepți?
Aș fi vrut să scriu un întreg articol pe ideea de automotivație și responsabilitatea fiecăruia în ceea ce îl privește în orice aspect al vieții, inclusiv în luarea deciziei de a avea un corp ”trăznet” și de a fi mai sănătos. Nu poate nimeni să te ajute decât într-o foarte mică măsură. Adevărata muncă trebuie să o duci tu. E ca și cănd trebuie să îți salvezi singur viața. Nimeni nu ți-o poate salva în locul tău. Iar poza care am primit-o azi dimineața însumează adevărata filosofie care m-a schimbat. Sper să te ajute și pe tine. Și orice vei decide, fii convins de alegerea făcută și nu lăsa pe nimeni să îți spună contrariul.Tu ești cel care trebuie să creadă că vei reuși. Și nu uita un lucru: ”Și cel ce crede că va reuși și cel ce crede că nu va reuși, au amândoi dreptate”. Think about it!
De șase săptămâni am început transformarea. Am promis că o voi posta pe blog și că îi voi ajuta pe toți cei care doresc să își schimbe stilul de viață și dietă prin articolele pe care le scriu cu tot felul de sfaturi și experiențe trăite pe parcursul acestei transformări. Mai ușor de zis decât de făcut, evident.
De ceva vreme mi-am dat seama că totul se rezumă la alegerile și deciziile pe care le facem. În fiecare zi decidem cu ce ne vom îmbrăca, ce vom mânca, unde ne vom face cumpărăturile, unde ne petrecem seara, cu cine ne împrietenim, etc. Zeci și sute de decizii în fiecare zi. Decizii care ne vor influența pe scurtă durată sau pe tot restul vieții.
Aceste decizii sunt cele care ne definesc ca persoane, pentru că sunt luate în funcție de modul de gândire al fiecăruia care este, cum am mai spus deja, unic pentru fiecare individ. Așadar, decizia de a-mi schimba modul de viață și a îmi îmbunătății sănătatea și aspectul corpului este determinată de un set unic de valori și experiențe trăite și procesate în modul meu specific, Daaaarrrr, decizia odată luată, a determinat o schimbare majoră a modului meu de gândire, astfel determinând o schimbare a posibilelor decizii ce trebuiesc luate pe viitor.
Ce vreau este să îți arăt, de fapt, să te fac să realizezi câtă putere ai la îndemână,. în fiecare zi, în fiecare minut. Prin simpla decizie de a realiza ceva ce îți propui, nu numai că ai parcurs deja jumătate din drumul necesar îndeplinirii acelui vis, dar ai posibilitatea de a schimba viitorul, atât al tău, cât și al celor din jurul tău. Aceasta este adevărata putere pe care o avem, nu banii, nu influența, nu funcția.
În fiecare decizie luată zace o putere enormă pe care o ai la îndemână, fie că ești bogat sau sărac. angajat sau patron, rege sau supus.
Zilele devin din ce in ce mai scurte. Obișnuirea corpului cu rutina antrenamentului și dietei începe să își spună cuvântul. Preparatul meselor din fiecare zi a devenit o acțiune automată. Dar nu consider deloc acest fapt ca ceva rău. Din contră. Asta îmi oferă răgazul de a evada cu mintea și a îmi imagina până la cel mai mic detaliu cum îmi va arăta corpul și viața peste câteva luni, cățiva ani.
Ideea e să îți proiectezi o imagine clară a ceea ce îți dorești cu adevărat de la tine și de la viață, iar cel mai important este de a lua cu adevărat decizia de a-ți îndeplini scopul. Decizând a realiza ceva este jumătate din efortul necesar realizării acelui ceva. Orice lucru pe care mintea umană poate concepe și crede, mintea poate dobândi (“What the mind of man can conceive and believe, it can achieve”, Napoleon Hill).
Mi-am propus recent, și recomand asta oricui e doritor de succes în tot ce face în viață, să accept și să conștientizez puterea de a îmi controla și a-mi canaliza mintea și gândurile spre ceea ce doresc a realiza. Numai așa mă voi putea bucura de toate bogățiile pe care mi le poate oferi viața: un corp sănătos, liniște sufletească, ocupația profesională pe care eu am ales-o și pe care o iubesc, eliberarea de teamă și îngrijorări, o atitudine pozitivă, căștigurile materiale pe care mi le doresc.
Doresc, atât pentru mine cât și celor care citesc acest articol, a realiza ceea ce dorim și iubim a face în viață. Și cel mai frumos aspect este faptul că acel lucru ce ni-l dorim poate fii orice în lumea asta: să fim sănătoși, să arătăm bine, să dăm jos 5 kilograme, să câștigăm premii și distincții, să avem mulți bani. Nu exită limite. Știu că este un clișeu mult prea folosit, dar este atât de important să îți găsești chemarea. Să faci acel lucru pe care îl adori, de mii și mii de ori, și să nu simți oboseala. Să fii împăcat că dacă mori în momentul în care faci ceea ce vrei tu să faci, vei muri fericit. Toți ne naștem și murim. Nu există nici un dubiu, nu există excepții. Drumul pe care îl alegem să îl parcurgem între aceste două constante care ne definesc condiția de ”scântei trecătoare”, intensitatea cu care ”ardem”, ne definește.
Unii dintre voi vor spune că și-au găsit chemarea. Că fac acel pe care îl iubesc în fiecare zi și produc schimbările pe care le doresc ei în lume. Că își trăiesc viața pe care și-au dorit-o dintotdeauna. Există totuși posibilitatea ca dacă ar fi într-adevăr așa, atunci nu ai avea timp pentru a citi acest blog, aceste rânduri.
Iar dacă după ce termini de citit te vei opri pentru câteva secunde de meditație și conștientizare a puterii nelimitate pe care o deții prin simpla acțiune de a visa și a lua o decizie, atunci acest muritor de rând va simți bucuria a unei acțiuni eficiente îndeplinite cu succes. Și crede-mă că îți simt și zâmbetul ce tocmai a apărut la colțul gurii. Te rog, nu renunța niciodată la acel zâmbet, fiincă numai el te poate elibera.
”For I am my maker and this is only the start of a new road. A road that I will pave and a road that will have ups and downs but in the end all comes back to the same principle—I am responsible for what I ultimately achieve. I am my maker.” (Erik ”The House” Fankhouser, profesionist IFBB)
Pentru a realiza o adevărată schimbare a modului în care arăt și a felului cum îmi percep dieta și stilul de viață, trebuie să realizez că fiecare acțiune, fiecare decizie, fiecare masă, fiecare antrenament, fiecare noapte dormită sau nedormită, m-au influențat și sunt ceea ce mă definesc ca individ.
Se spune că personalitatea fiecăruia este de fapt suma amintirilor și a interpretărilor experiențelor și emoțiilor trăite pe parcursul vieții. Cum fiecare individ percepe și simte diferitele experiențe în mod unic și aparte față de restul lumii, nu există două personalități identice. Cu toții știm că frații gemeni identici dezvoltă personalități diferite chiar dacă sunt de nedespărțit și au trăit aceleași experiențe pe parcusul vieții. Modul în care creierul fiecăruia interpreteză informațiile primite este diferit.
La fel cum experiențele și felul în care le-am trăit, mi-au influențat identitatea psihică și emoțională, la fel mi-au influențat și mi-au definit felul în care arăt, toate alimentele pe care le-am mâncat și antrenamentele pe care le-am efectuat. Desigur că și moștenirea genetică are meritul ei într-o anumită măsură, dar adevărata responsabilitate este pe umerii mei. Trebuie să îmi asum toată răspunderea pentru fiecare punct slab sau forte pe care îl are corpul meu.
Ar fi foarte ușor ca în momentul în care mă uit în oglindă și văd ceva ce nu îmi convine să dau vina pe ”mama natură” și să mă resemnez, sau mai rău, să dezvolt o relație de antipatie față de imaginea din oglindă și să urăsc să îmi privesc reflecția sau să mi se facă poze.
Nu! Am decis ca de fiecare dată când mă uit în oglindă să analizez unde trebuie să insist în dietă sau antrenament pentru a repara și a-mi modela corpul în felul în care doresc. Trebuie să conștientizez că dacă mănânc numai mâncare de proastă calitate și ofer doar nutrienți de ”rahat”, voi arăta ca un ”rahat”. Că dacă sar peste un antrenament, dacă nu îmi fac exercițiile la intensitatea dorită, dacă nu îmi fac exercițiile cardio atunci când trebuie, nu voi schimba nimic.
Dar pe altă parte, acest mod de gândire îmi oferă o satisfacție mai mare decât orice. Sentimentul de împlinire este imens când mă gândesc la sfârțitul zilei că mi-am respectat programul de mâncare și de antrenament. Fiecare zi în care nu m-am abătut de la planul stabilit este o misiune îndeplinită cu succes. Câte persoane pot spune că în fiecare zi au realizat ceva important pentru sănătatea și condiția fizică a lor?
De două zile am înlocuit ”pita cu șuncă și roșii”, de la micul dejun, cu ”mâncarea de ovăz” (sau cum îmi place să o numesc ”mucilagiu de ovăz”
). Asta a devenit ”Masa nr. 1” din fiecare zi. În zilele următoare voi încerca să introduc, pe rând, restul meselor, ca la sfârșitul celor două săptămâni de ”trecere” să am 6 mese în fiecare zi, câte una la fiecare 3 ore.
Mucilagiul este cel mai ușor de preparat fel de mâncare pe care îl cunosc, poate de aceea l-am pus ca și prima masă a zilei. Până se face cafeaua și ceaiul verde, mucilagiul este gata și trebuie doar să aștept ca toate să se răcească. Dar iată cât simplu se prepară:
Ingrediente:
1/2 cană ovăz
1 cană lapte degresat
1 lingură stafide
1 linguriță cacao
1 linguriță scorțișoară
1 linguriță peanutbutter
Mod de preparare:
Ovăzul ajută la tranzitul intestinal datorită conținutului ridicat de fibre. De asemenea este încarcat de proteine și carbohidrați complecși cu eliberare lentă care asigură un nivel constant de energie pentru prima perioadă a zilei. Cacaua, alături de cafeaua și ceaiul verde din fiecare dimineață, îmi asigură aportul de antioxidanți necesari pentru întărirea sistemului imunitar. Untul de arahide este și el sănătos datorită aportului de proteine și grăsimi sănătoase, ajutând la mărirea colesterolului bun (HDL) și menținerea unui nivel constant de energie. Laptele are calciu și proteine și este benefic și gustos de adăugat la mucilagiu, dar în momentul în care voi trece în faza de reducere a stratului adipos, de definire a musculaturii, aceste îl voi scoate datorită conținutului ridicat de calorii, laptele putând fii consumat după antrenamentul cu greutăți.
Mâncarea de ovăz este ideală pentru o dimineață plină de activitate și pentru o dietă sănătoasă. Conținutul echilibrat de proteine, carbohidrați, grăsimi și fibre vegetale îmi oferă o demarare a metabolismului și energie pe tot parcusul zilei dar îmi și protejează colonul și asigură un tranzit sănătos.
Informații nutriționale (per porție):
Cu lapte și peanut butter Cu apă și peanut butter Cu apă fără peanut butter
Calorii: 597 kcal 511 kcal 376 kcal
Proteine: 28 g 19 g 15 g
Carbohidrați: 99 g 86 g 72 g
Grăsimi: 15 g 14 g 6 g
Fibre vegetale: 17 g 17 g 15 g










